Istorie

                            Benito Mussolini
Benito Amilcare Andrea Mussolini (n. 29 iulie, 1883, Predappio lângă Forlì – d. 28 aprilie, 1945, Giulino di Mezzegra lângă Como) a fost conducătorul fascist al Italiei între anii 1922 și 1943. A creat un stat fascist utilizând propaganda și teroarea de stat. Folosindu-și carisma, controlul total al mediei și intimidarea rivalilor politici, a ruinat sistemul democratic de guvernare existent. Intrarea sa în cel de-al Doilea Război Mondial alături deGermania lui Adolf Hitler a făcut din Italia o țintă pentru atacurile Aliaților, ceea ce a dus în final la căderea dictaturii fasciste mussoliniene și moartea lui. În noiembrie 2004 a fost votat al 34-lea mare italian într-un sondaj de opinie TV.
                                 

A invadat Etiopia în 1935 și a participat la Războiul civil din Spania (1936 - 1939) de partea generalului Francisco Franco, fiind în același timp criticat de Marea Britanie și Franța, ambele puteri coloniale.

Benito Mussolini nu a fost, în mod evident, nici religios și nici moral. Deși, la începutul anilor 1920 a interzis organizațiile catolice ale tineretului italian, mai târziu, în 1929, a îmbunătățit - într-un fel - relațiile cu Biserica Romano-Catolică prin semnarea Concordatului cu Papa Pius al XI-lea, la 11 februarie 1929. Conform documentului, papei este recunoscută suveranitatea Papalității asupra Vaticanului, iar catolicismul devine religie de stat în Italia. În schimb, Papalitatea recunoștea statul italian. Astfel se încheia o dispută veche din 1871.

La declanșarea Primului Război Mondial, Benito Mussolini intră în conflict deschis cu conducătorii Partidului Socialist Italian pentru poziția sa deschis și vehement exprimată de intrare a Italiei în război împotriva Germaniei.

În primăvara lui 1945, când era clar că Axa pierduse războiul, după înfrângerea totală a armatelor germane din nordul Italiei, Benito Mussolini, împreună cu amanta sa, Clara Petacci, încearcă să fugă spre Elveția.

Cei doi se ascund într-o vilă, pe malul lacului Como, vilă ce fusese pregătită de mult ca refugiu în caz de dezastru. Partizanii italieni comuniști îi capturează laDongo și fără judecată, „pentru crime împotriva poporului italian”, îi execută prin împușcare Cadavrele lor sunt duse la Milano și atârnate cu capul în jos, agățate de călcâie de o bară de acoperiș, împreună cu cadavrele altor câtorva demnitari fasciști, în fața unei benzinării mari a companiei Esso din Piazzale Loreto. La spectacol au asistat mii de italieni și numeroși militari ai armatei americane  Înainte de a fi atârnate, cadavrele au fost lăsate o vreme pe jos, în piațeta Loreto, înconjurate de mulțime. Unii loveau cadavrele cu picioarele, iar craniul lui Mussolini a fost strivit 

Mai târziu, rămășițele pământești ale „Ducelui” au fost înmormântate în secret, de teama unor demostrații ale credincioșilor săi suporteri și/sau epigoni. În 1957-1958, la cererea văduvei sale, Benito Mussolini a fost deshumat și înmormântat lângă Predappio.

Limba și literatura română

                                    Constantin Negruzzi
Constantin (Costache) Negruzzi (n. 1808, satul Hermeziu, județul Iași – d. 24 august 1868) a fost un om politic și scriitor român din perioada pașoptistă.
Costache Negruzzi s-a născut în anul 1808 la Trifeștii Vechi (astăzi Hermeziu), din apropierea Prutului, lângă Iași, fiind fiul lui Dinu Negruzzi .

Negruzzi debutează cu traducerea poeziei Șalul negru după Aleksandr Pușkin. Apoi întreprinde traducerea baladelor lui Victor Hugo, lucrare meritorie, pentru că a căutat să întrebuințeze un vers analog cu al poetului francez, vers greu de făcut în românește, mai ales în timpul cînd scria Negruzzi (ex.Pasul de arme al Regelui Ioan) și pentru că multe din ele exprimă foarte bine ideea autorului într-o românească curată. Dintre cele mai reușite se poate cita Uriașul. O altă traducere importantă este a satirelor lui Antioh Cantemir, din rusește, făcută împreună cu Alexandru Donici.

Negruzzi a scris și poezii originale, dar acestea nu sunt partea cea mai strălucită din opera lui. Cea mai însemnată lucrare în versuri e Aprodul Purice. Începutul e pastoral; tonul epic e păstrat cîtva, dar interesul și calitățile poetice scad de la un moment dat – și de aci încolo este numai o cronică rimată.

Poemul începe prin a descrie starea liniștită a Moldovei, care scăpase de războaie. Hroiot, un general ungur al regelui Matias Corvin, aflînd că Ștefan este departe de hotarele ungurești, hotărî să întreprindă o năvălire în principat ca să se răzbune împotriva lui Ștefan, care-l învinsese de multe ori. Pregătirile pe care încep să le facă ungurii sunt însă aflate de un român, care se găsea rătăcit prin armata dușmană. Acesta, îmboldit de iubirea de patrie, alergă la pârcălabul din Roman și-i spuse ce se uneltea între unguri. Pârcălabul trimite în pripă un curier la Ștefan și în același timp ia oarecare măsuri ca să întâmpine pe inamic, dacă ar sosi mai înainte.

Operele în proză sunt împărțite în trei grupe, botezate cu titlul general de Păcatele tinerețelor (1857). În prima intră Amintirile din junețe, câteva povestiri, din care unele cu caracter personal, de exemplu Zoe (1829) și O alergare de cai (1840), nuvele în care intriga e bine condusă și plină de interes, iar limba e românească și cu expresiuni nimerite. Fiziologia provințialului reprezintă poate cea mai bună fiziologie scrisă în limba română.

                                               

Negruzzi s-a ocupat și de teatru. Știm că a fost unul din cei care au pornit mișcarea din 1840. Pentru aceasta a tradus din franceză și a scris și lucrări originale - slabe ca întocmire dramatică, dar cu pasaje satirice hazlii: Cârlanii, vodevil într-un act (1857) și Muza de la Burdujeni (1850), în care își propune să ridiculizeze pe puriști și neologiști.

Limba și literatura română

                                   Grigore Vieru
Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererîta, județul Hotin, Regatul României - d. 18 ianuarie 2009, Chișinău) a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române .
Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953 .
                              

La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.

A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța” .

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

                                        

În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică,Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița,Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:

Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.Pe 16 ianuarie 2009 Vieru a suferit un grav accident de circulație și a fost internat la Spitalul de Urgență din Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului și a plămânilor și contuzia organelor abdominale, având șanse minime de supraviețuire.      Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca.A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.

Limba și literatura română

                                   PAUL CORNEA
Paul Cornea (n. 3 noiembrie 1923, București) este un istoric, critic și teoretician literar român de etnie evreiască .
Este fiul lui Leon Constantin Luca, maistru tipograf, și al Olgăi. A urmat liceul în București, la Liceul Evreiesc de Băieți „Cultura”, unde îl are profesor pe dramaturgul și eseistul Mihail Sebastian. Este licențiat în Litere și Filosofie al Universității din București în 1948, secția Sociologie. Devine doctor în filologie în 1971. A deținut funcții importante, înainte de 1990, în Consiliul Culturii, în domeniul cinematografiei, și a fost cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. După 1990 a devenit secretar de stat în Ministerul Educației Naționale și decan al Facultății de Litere între 1990 și 1993. Specialist în perioada pre-Romantismului românesc și a Romantismului. Teoretician literar cu interese în zona literaturii comparate și a teoriei literare. În prezent este profesor asociat la Facultatea de Litere din Universitatea București și unul dintre cei mai importanți interpreți ai fenomenului literar .
                                  

Volume publicate

• Studii de literatură română modernă, Editura pentru Literatură, 1962
• Anton Pann, studiu monografic, Editura pentru Literatură, 1964
• De la Alecsandrescu la Eminescu, Editura pentru Literatură, 1966
• Originile romantismului românesc, Editura Minerva, 1972
• Oamenii începutului de drum, Editura Cartea Românească, 1974
• Conceptul de istorie literară în cultura românească, Editura Eminescu, 1978
• Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii, Editura Eminescu, 1980
• I. Heliade Radulescu interpretat de..., Editura Eminescu, 1980
• De la N. Filimon la G. Călinescu, 1982
• Itinerar printre clasici, Editura Eminescu, 1984
• Introducere în teoria lecturii, 1988 (volumul a fost tradus în limba italiană în 1993), ed. I, Editura Minerva, 1988; ed. a II-a, Editura Polirom, 1998
• Aproapele și departele, Editura Cartea Românească, 1990
• Semnele vremii, Editura Eminescu, 1995
• Delimitari si ipoteze. Comunicari si eseuri de teorie literara si studii culturale, Editura Polirom, Bucuresti, 2008
• Ce a fost – cum a fost (dialoguri între profesorul Paul Cornea și Daniel Cristea Enache), editura Polirom, 2013 

Fizica

                                        Hendrik Antoon Lorentz
Hendrik Antoon Lorentz (n. 18 iulie 1853, Arnhem, Olanda — d. 4 februarie 1928, Haarlem, Olanda) a fost un matematician și fizician olandez, profesor de fizică matematică la Universitatea din Leyden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1902 împreună cu Pieter Zeeman, pentru serviciul extraordinar oferit prin studiile lor privind influența magnetismului asupra unor fenomene de radiație .
                                                  
Hendrik Lorentz a elaborat în 1909 teoria electronică a materiei ("Teoria electronilor"), pe baza căreia a explicat un șir de efecte electrice și optice, între care și efectul Zeeman. A descoperit, împreună cu Ludvig Valentin Lorenz, relațiile dintre refracția luminii și densitatea corpurilor (relațiile Lorentz - Lorenz) și a pus bazele electrodinamicii mediilor în mișcare, relevând așa-numitele transformări ale lui Lorentz, care au avut un rol esențial în formulareateoriei relativității .
           

Literatura universală

                    SIMONE DE BEAUVOIR        
                    
Simone de Beauvoir (n. 9 ianuarie 1908 - d. 14 aprilie 1986) a fost o eseistă, scriitoare (premiată cu Premiul Goncourt 1954), și în același timp o figură de marcă a existențialismului și a feminismului în Franța, militantă a mișcării intelectuale contestatare de după al Doilea Război Mondial.
Născută într-o familie burgheză și catolică, adoptă ateismul încă din adolescență, hotărându-se să-și dedice viața scrisului și studiului. Îl întâlnește pe Jean-Paul Sartre, cu care va lega pe parcursul întregii vieți o relație de iubire și prietenie devenită legendară .
În 1949 apare faimoasa sa lucrare Le Deuxième sexe (Al doilea sex), în care e descrisă cu splendida acribie argumentativă o istorie a opresiunii feminine de-a lungul secolelor și o tipologie a caracterelor deformate astfel de o tradiție milenară. Tratatul, considerat o biblie a feminismului, pornește de la principiile existențiale asupra contingenței și libertății expuse în cartea lui Sartre, Ființa și neantul.

eseu (istorie)

     Revoluțiile de la 1848-1849
Revoluțiile 1848-1849 a dat o lovitură decisivă vechilor regimuri din Europa ,deschizînd calea reformelor democratice și a creării unor state de tip modern pe continent .
Mișcările revoluționare ,cu caracter social ,politic și național au fost declanșate în toate țările europene ,cu excepția Marii Britanii și Rusiei ,antrenînd clasele apărute în urma revoluției industriale -muncitorimea și clasa de mijloc . 
Industria europeană între anii 1846-1848  trecea printr-o criză determinată de scăderea ritmurilor de industrializare,lipsa investigațiilor ,creșterea șomajului fapt  care a lovit puternic clasa muncitoare .
Regimurile absolutiste în Europa s-au consolidat ,limitînd tot mai mult libertăți politice ale clasei de mijloc .Sistemlui Sfintei Alianțe  prigonea mișcările naționale ,muncitorești și liberale ceea ce a provocat un val de proteste și proiecte de reforme .Se cerea adoptarea unor constituții menite să limiteze puterea absolută a monarhiei ,un sistem reprezentativ pe măsură să satisfacă interesele majorității ,și garantarea libertăților politice .
Pe plan național se cerea tot mai insistent  recunoașterea drepturilor la determinarea popoarelor ,principiu lansat  de Revoluția Franceză .
În luna februarie 1848 a avut loc o revoluție în Franța contra regelui Ludovic Filip  ce s-a terminat cu proclamarea celei de -a Două Republici (1848-1851) etc.
Înfrîngerea revoluțiilor  și restabilirea ordinii a fost însă una formală .
Transformările profunde  ce au avut loc în societatea europeană  au dat lovitura de grație Vechiului Regim ,bazat pe principiul legitimității dinastice și pe puterea absolută a suveranului de la care emana toată puterea .
În deceniile care au urmat de după revoluție toate imperiile absolutiste au început reforme modernizatoare. Imperiul Habsburgic adoptă o constituție la 1867 iar reformele din Rusia  țaristă demarează în deceniile următoare după eliberarea țăranilor la 1861 .
Concluzie:Revoluțiile numite și burghezo-democratice de la 1848-1849  au deschis definitiv calea societăților  europene spre modernizarea politică și social -economică.Ca urmare a cestei revoluții apar noiile ideologii și curente politice :naționalismul ,liberalismul,socialismul.
Prin urmare curentul democratiic a devenit o realitate socială pregnantă iar transformările sociale  au impus și transformări politice .
Toate acestea condiții și așteptări au determinat declanșarea Revoluțiilor din 1848-1849.

CHIMIE

        PETROLUL ȘI CĂRBUNELE -SURSE  DE MATERII PRIME ORGANICE


1)Titeiul este o roca sedimentara lichida existenta sub forma de zacamant in scoarta pamantului. Titeiul este cunoscut din timpuri stravechi in diverse zone ale globului si in urma cercetarilor facute s-a ajuns la concluzia ca s-a format prin descompunerea organismelor marine (planton care s-a depus pe fundul marilor si oceanelor si apoi s-a acumulat sub forma de sedimente). Titeiul este un produs natural lichid vascos de culoare negru-verzui fiind un amestec de hidrocarburi solide si gazoase dizolvade in lichide.

Titeiul este inflamabil si are densitate m-ai mica decat apa,si se ridica la suprafata apei.Titeiul este materia prima cea mai importanta pentru prepararea combustibilului si lubrifiantilor dar si a altor produse chimice (cauciuc sintetic,inlocuitori de piele,detergenti).Compozitia chimica a titeiului este diferita de la o zona geografica la alta.

In urma analizelor facute s-a ajuns la concluzia ca titeiul este un amestec de alcani cicloalcani si arene.Extractia titeiului din zacaminte se face cu ajutorul sondelor de foraj care pot lucra de la adancimi de sute de metri pana la 7000 metri.Dupa extractia titeiul este supus unei prelucriri prin metode fizice si chimice,prelucrare ce se realizeaza in cadrul combinatelor petrochimice.

La noi in tara (Ploiesti,Pitesti,Onesti langa Bacau,Media Navodari).Toata industria depinde de petrol, se formeaza prin descompuneria organismelor.Procesul dureaza milioane de ani.Titeiul este separat mai intai de apa sarata cu care este amestecat si apoi este supus distilari fractionate in coloane de distilare care pot atinge o inaltime de pana la 50 m.

Petrolul brut incalzit la 400 grade celsius se introduce pe la baza coloanei de distilare si rand pe rand se separa in functie de volavilitatea urmatoarelor fractiuni.
Dupa ce au fost separate sectiunile respective sufera diferite prelucrari pentru a putea fi apoi utilizate in diferite domeni de activitate.Numerosi derivati petrolieri sunt folositi ca materie prima pentru diverse substante din industria chimica.Titeiul m-ai este numit si "aur negru"Aproape peste tot exista bazine de extractie a petrolului iar cele m-ai importante sunt in: Golful Persic si Alaska.

Tari exportatoare de petrol: Algeria,Arabia,Libia si Nigeria.
Teoria titeiului
-titei de origine vegetala (formandu-se din plante)
-titei de origine animala (rezultand din transformarea grasimilor animalelor marine pesti)
-titei de origine mixta (vegetala,animala prin transformarea plantelor si animalelor marine.Ramura chimiei care se preocupa cu prelucrarea produselor petroliere se numesc Petrochimie.

Motoarele cu explozie folosesc drept combustibil benzinele care sunt amestecuri cu hidrocarburi.Benzinele se diferentiaza in functie de cifra Octonica CO. Cifra octonica a unei benzine este data de continutul in izoctomi comparativ cu continutul normal heptan al unei benzine.Carburanti obisnuiti au ca cifra octanica intre 70-100 pe cand super carburantii au cifra octonica intre 120-140.

2) Carbunele
-este o roca foarte neobisnuita, din 2 motive.In primul rand, este formata din materii organice tesuturi odinioara vii, si in al doilea rand spre deosebire de alte roci, arde si degaja caldura.

Carbunele a reprezentat primul combustibil utilizat in timpul revolutiei industriale si a jucat un rol foarte insemnat in dezvoltarea marilor tari industrializate.Carbunele contine carbon,care-i ofera si acea culoare neagra, caracteristica, si gaze inflamabile cum ar fi hidrogenul, azot si oxigen.

Cea mai mare parte a carbunului s-a format in urma cu aproximativ 360-286de milioane de dolari,intr-o perioada numita de geologi era carbonifera tocmai din cauza cantitatilor imense de carbune care s-au format atunci.

In regiunile carbonifere exista un numar de zacaminte situate unu deasupra celuilalt, cuprinsa intre straturi de roca sedimentara.Unele straturi de carbune au o grosime de doar cativa milimetri,altele au grasimi de cativa metri.

Carbunele este utilizat cel mai des ca si combustibil.Pana nu de mult, o cantitate mare de carbune era arsa pentru incalzirea locuintelor. In zilele noastre este ars pentru a genera electricitate sau in procese industriale.inainte de exploatarea pe scara larga a gazelor naturale, unele tari isi produceau intreaga cantitate de gaze din carbune.