Scriitorii naturaliști au fost influențați de către teoria evoluționistă a lui Charles Darwin. Aceștia credeau că ereditatea unei persoane și mediul decid caracterul acesteia. În timp ce realismul încearcă doar să descrie subiecții așa cum sunt ei în realitate, naturalismul radicalizează principiile estetice ale realismului în direcția reprezentării aspectelor dure, brutale ale realității.
Ambele sunt opuse Romantismului, în care subiecții au o simbolistică profundă, sunt idealistici și cu puteri supranaturale. Naturalismul considera că mediul socio-cultural exercită o influență absolut covârșitoare în apariția și dezvoltarea personalității umane. De asemenea studiau elemente umane tarați, alcoolici, criminali, sau persoane alterate genetic de un mediu social viciat.
Observațiile lor în materie de psihologie erau totuși rudimentare având în vedere că psihologia se dezvoltă abia după apariția teoriilor lui Sigmund Freud. Naturaliștii au adoptat de asemenea tehnica descrierii detaliate de la predecesorii lor imediați, realiștii. În timp ce naturalismul literar este similar în definiție cu cel filozofic și cu mișcările artistice care poartă același nume, acestea nu au avut niciodată vreo legătură și nici nu au avut o importanță mare pentru acesta. Muzica din acea perioadă, totuși, a fost influențată la un moment dat de acesta.
Puțin înainte de 1900, simbolismul și neoromantismul au apărut ca reacții la naturalism și realism. Principalul susținător al naturalismului a fost Émile Zola, care a scris un tratat despre subiect ("Le roman experimental") și a folosit stilul în multele sale romane. Alți autori francezi influențați de Zola suntGuy de Maupassant, Joris-Karl Huysmans și frații Goncourt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu