miercuri, 5 noiembrie 2014

ANTON PANN

Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nașterii incertă, între 1793-1797SlivenImperiul Otoman, azi Bulgaria - d. 2 noiembrie1854BucureștiȚara Românească) a fost un poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist,[1]compozitor al muzicii imnului național al României.[2] A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și românizare va fi numit Anton Pann.  Anton Pann s-a născut în Bulgaria, la Sliven, un târg însemnat așezat la poalele versantului sudic al munților Balcani, pe malul stâng al raului Tundza, la N-NE de Stara-Zagora .Anton Pann cunoștea destul de bine limbile: româna, greaca, bulgara, turca și rusa. Dornic să-și îmbogățească cunoștințele, se înscrie „ca auditor” la „școala de muzichie” deschisă de Dionisie Fotino, „scriitor erudit și compozitor muzical”, cunoscător perfect al muzicii orientale (1769 -1821). În 1816 părăsește această școală și se înscrie la școala deschisă de Petru Efesiul, unul din grecii pricepuți în muzica eclesiastică, care i-a transmis nu numai cunostințele de baza ale artei muzicale, dar și dorintă de perfecțiune, școala care funcționa pe lângă biserica Sf. Nicolae Selari.
Aici învață și meșteșugul tiparului, în tipografia aceluiași Petru Efesiul, iar în 1819 ajunge „director” al tipografiei și tipărește pentru intâia dată un Axion în românește, care, din nefericire, nu s-a păstrat în nici un exemplar.
În 1819, scaunul arhieresc din Capitală e ocupat de Dionisie Lupu, om luminat care inițiază o adevarată campanie de „autohtonizare” a vieții eclesiastice. La numai 23 de ani, Anton Pann este numit de mitropolitul Dionisie Lupu în comisia pentru traducerea cântărilor bisericești din grecește în românește, folosindu-se de noua semiologie hrisantică, dovadă că devenise un nume cunoscut în viața muzicii bisericești a epocii.
În timpul anului 1821 Anton Pann se refugiază la Brașov, după modelul boierilor, adăpostindu-se pe lângă biserica Sf. Nicolae din Schei, unde cânta la strană. Aici îl va cunoaște pe Ion Barac, celălalt colportor, traducător și tipograf de cărți populare din orașul de sub Tampa, cu care va lega o strânsă prietenie. După inăbușirea Zaverei, revine în București în primăvara anului 1822.
Anul 1826 aduce ceva nou în viața lui, și anume legătura cu meleagurile vâlcene. Documentele vremii îl găsesc în acest an orânduit „dascăl de muzichie” la școala de pe lângă Episcopia Râmnicului și cântăreț la biserica „Buna Vestire”.
În activitatea sa de la Episcopie, Anton Pann a avut ca scop principal românizarea și modernizarea muzicii bisericești, dovadă fiind manuscrisele redactate cu scrisul fin al psaltului, constând în cântări specifice cultului ortodox: polieleuri, axioane, doxologii.                 În același timp, preda lecții de muzică maicilor de la mănăstirile „Dintr-un Lemn” și „Surupatele”, care erau încântate de „glasul mângâios al psaltului”.


]

În timpul șederii la Râmnicu-Valcea Anton Pann a locuit în imobilul din strada Știrbei Vodă (azi muzeul memorial Anton Pann), aflat pe acea vreme la marginea orașului, pe drumul Cheii și al Olăneștilor. Este cea mai veche clădire din Râmnicu-Vâlcea, care mai păstrează stilul acestă de construcție curat românesc, cu specificul zonei vâlcene.
Anton Pann a trecut la cele vesnice în ziua de 2 noiembrie 1854. Este înmormantat la biserica Lucaci din București, din apropierea casei sale.
În curtea bisericii Lucaci, pe o modestă lespede de piatră, sunt săpate trei din cele cinci strofe ale epitafului pe care și l-a compus singur:
„ La mormânt ca să-mi rădice
Un stalp ca un monument
De marmură, să nu-i strice
Țaria vrun element.
Carele lucrat sa fie
Cvadrat și lucrat frumos,
Și pe dânsul să se scrie
Aceste versuri din jos
«Aici s-a mutat cu jale
În cel mai din urmă an
Care în cărțile sale
Se citește Anton Pann.
Acum mâna-i înceteaza,
Ce la scris mereu ședea,
Nopți întregi nu mai lucrează
La lumină cărți să dea.
Împlinindu-și datoria
Și talantul ne-ngropând,
S-a făcut călătoria,
Dând în lume altor rând»”
Din opera muzicală bisericească a lui Anton Pann amintim: Noul Doxastar, Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică, Heruvico-Chinonicar, Paresimier, Noul Anastasimatar        

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu