miercuri, 26 noiembrie 2014

MIGRATIA POPULATIEI

                                    MIGRATIA  POPULATIEI                                  Fenomenul migratiei a existat dintotdeauna, concretizat prin transhumanta, invazii, colonizari si cruciade, sau provocate, in general, de atractia exercitata de regiunile mai bogate asupra populatiilor mai sarace. Nu exista in plus nici un exemplu in istorie al vreunei tari a carei influenta politica si economica sa nu fi beneficiat de o demografie dinamica sau de actiunea unei populatii importante si omogene. Putem considera ca exista o asemenea sinergie a factorilor politici, economici sau demografici a caror conjunctie sa nu poata provoca miscari de migrare.                               In zilele noastre preocuparea demografica reapare datorita riscurilor pe care le naste in producerea unor crize, la nivel local, zonal, continental sau planetar ce ar putea influenta in mod negativ ordinea sociala, sau in declansarea unor tulburari a echilibrelor etnice sau religioase. Contrastand cu optimismul afisat in urma cu cativa ani, o mare parte din punctele de vedere de astazi se inscriu intr-o conceptie neo-malthusianista in ceea ce priveste decalajul intre demografie si bogatie. Revine ideea ca non-dezvoltarea se datoreaza in parte unui exces demografic. Analizand relatia dintre putere si populatie, dintre cantitatea si calitatea fenomenului demografic si alti factori constituenti ai sistemului global contemporan constatam ca relatia intre „explozia demografica” si „explozia tehnologica” pare sa ia amploare.                               Dupa Paul Kennedy, astazi suntem confruntati cu aceleasi probleme pe care le-a tratat Malthus la vremea cand populatia se dubla la douazeci si cinci de ani, cand inovatia tehnologica deschidea calea industrializarii, iar tranzitia demografica era la inceput de drum. Azi, emigratia ramane posibila, chiar daca este dificila, iar tehnologia produce efecte si acolo unde nu mai exista crestere demografica.                                                                           Tranzitia demografica, fenomenul migratiei contemporane pentru a li se intelege specificu1, continutul si evolutia viitoare este necesar sa fie analizate atat din punct de vedere al evolutiei istorice, al determinarilor obiective si subiective cat si al posibilitatii introducerii unui eventual control, aspecte ce vor face obiectul explicatiile urmatoare.                                                                        

CAUZELE MIGRATIEI

Cauzele generale ale miscarilor migratorii sunt multiple. Ele sunt atribuite indeosebi proceselor de suprapopulare care au loc intr-o gama imensa de conditii asa-zise secundare, ce rezida din situatia economica, culturala, sanitara si psihologica.
Prin suprapopulare se intelege ruptura care se poate produce intr-o tara sau in alta intre cifra populatiei si resurse. Atunci cand cresterea naturala a populatiei nu este urmata de o crestere corespunzatoare a gradului de folosire a forte de munca, de o crestere a venitului, la nivel de tara sau regiune, atunci in mod direct, in mod obiectiv se produce o suprapopulare si, ca urmare, o miscare a populatiei dintr-un loc in altul.
Suprapopularea poate fi provocata prin miscarea naturala a populatiei cand excedentul natalitatii domina indicele mortalitatii. Suprapopularea nu este o simpla consecinta demografica. De amintit sunt consecintele pe care le-au avut, intr-o serie de tari, trecerea in agricultura, de la policultura la monocultura, trecerea agriculturii de la cultura pamantului la cresterea intensiva a animalelor, trecerea, in consecinta, la ramuri economice care cer o reducere a mainii de lucru.
Dezvoltarea retelelor de comunicatii favorizeaza dispersarea industriilor pe teritoriu, proces urmat de procesul de migratie. Transportul maritim a constituit la un moment dat motorul migratiilor populatiei. Asemenea situatii pot fi clasificate in grupa cauzelor accidentale. Din aceasta categorie fac parte si miscarile migratorii determinate de ratiuni istorice, religioase, politice si o serie de cataclisme, maladii, care determina imigrari sau emigrari masive si bruste.
Cauzele care determina miscari migratorii pot fi si de ordin psihologic. Populatiile din tarile de campie sunt fascinate de regiunile inalte muntoase. Populatia odata emigrata, stabilita intr-un loc favorabil, poate deveni un pol de atractie pentru compatriotii sai.
Un interes deosebit il prezinta miscarile migratoare interne ale populatiei si deplasarile pentru munca, determinate mai ales de diferentierea nivelelor de dezvoltare a regiunilor, in functie de ritmul de industrializare a tarilor respective.                                                                                                                                      TIPURI DE MIGRATIE

Pornind de la cauzele generale si particulare care genereaza mobilitatea populatiei in teritoriu, se obtine urmatorul tablou general al migratiilor:
a) Migratiile individuale, determinate de factori economici.In functie de raza lor de actiune, de perioada si de mijloacele de deplasare, acestea se subdivid in migratii sezoniere si deplasari definitive la mare distanta. Cea mai des intalnita forma de migratii de acest fel este cunoscute sub denumirea de exod rural care vizeaza in primul rand miscarile din interiorul tarilor. Sunt de asemenea cunoscute deplasarile periodice fara legatura cu gradientul de munca – de tip turism si de tip pelerinaj.
b) Migratii pe grupe organizate, care pot fi definitive (migratii razboinice, a vanatorilor, crescatorilor de animale etc.) sau ritmice, desfasurandu-se intr-un spatiu definit (nomadism pastoral, al pescarului, vanatorului, agricultorului cu ritm sezonier) sau cu caracter de seminomadism – viata agricola si pastorala de munte etc.                                                                                                                                                                                                                                         MARILE MIGRATII. ROLUL LOR IN POPULAREA GLOBULUI

Marile migratii de la sfarsitul perioadei antice si inceputul sclavagismului timpuriu au avut un rol important in aparitia multor popoare din Asia si Europa. Aceasta perioada este adeseori denumita si epoca marilor migratii ale popoarelor.
Acestui timp ii apartine raspandirea popoarelor germanice in Europa Centrala si de Nord, inclusiv patrunderea lor in Insulele Britanice. Popoarele slave se raspandesc intr-o serie de tari din Europa de Rasarit si Peninsula Balcanica.
In prima jumatate a mileniului I, maghiarii emigraza din regiunile Uralului in regiunile Dunarii mijlocii. Sunt cunoscute cuceririle arabe (incepand cu sec al VII-lea e.n.), care au fost urmate de raspandirea arabilor in tarile Orientului Mijlociu si Apropiat, in tarile Africii de nord.
Printre migratiile primei jumatati a celui de-al II-lea mileniu se remarca invaziile mongolilor in multe tari din Asia si Europa rasariteana, cuceririle turcesti din Asia Mica, incursiunile triburilor din tarile Africii ecuatoriale, in Africa de Sud etc.
O noua faza in miscarea migratorie a populatiilor este deschisa de epoca marilor descoperiri geografice. In acest timp, spre America se indreapta mai intai spanioli si portughezi (America Centrala si de Sud), apoi francezi, olandezi, englezi, scotieni, irlandezi (America de Nord). Sunt cunoscute de asemenea transmutarile fortate ale unui imens numar de negri – sclavi adusi din Africa in America si alte colturi ale lumii.
Secolele urmatoare marcheaza un proces continuu si sistematic al emigrarilor. Cele mai caracteristice pentru sec XIX si inceputul sec al XX-lea sunt emigrarile de populatie din Europa in America, proces ce se accentueaza indeosebi in anii 1830-1850, cand media anuala de emigranti atingea circa 3 milioane de persoane.
Emigratia europeana a fost strans legata de dezvoltarea rapida a capitalismului, ca urmare a aparitiei unei suprapopulari agrare, destramarii mestesugurilor si aparitia somajului. Tarile de peste ocean au oferit in acelasi timp campuri deschise, o cerere puternica de forta de munca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu